M-am născut în Bucureşti, în dimineaţa zilei de 27 ianuarie. Sunt deci în zodia Vărsător iar după horoscopul chinezesc sunt…. într-o zodie bună! Fiind mezina familiei, am fost în grija fraţilor mei, George şi Marian, care erau foarte protectori dar...nu vreţi să ştiţi cât se distrau pe seama mea (curse cu landoul, sperieturi cu aspiratorul şi de'alde de'astea)!!!... Pe păpuşa pe care o ţin în braţe o cheama Nicoleta, am primit-o la botez de la naşii mei şi încă o mai am. Dealtfel am luat-o cu mine la emisiunea lui Andrei Gheorghe, tema fiind "Jocurile copilăriei", unde am lăsat deoparte prejudecăţile şi am redevenit copil! Si uite aşa, aş putea spune că Andrei mi-a îndeplinit dorinţa după ce m-a auzit cântând "...să fiu copil mi-e dor!"! În poza din dreapta vă prezint pieptănătura care mă enerva cel mai tare, dar care trebuia să o suport cu stoicism, fiind favorita mamei! O botezase “Telefoane” şi nu puteam să o sufăr pentru că mi se încălzeau urechile prea tare, pentru că aveam senzaţia că nu mai auzeam bine şi pentru că având un păr bogat şi un gât prea subţire, după un timp începea să mă doară ceafa de la greutatea "căştilor"! Bine că nu am început să aud voci !... Pe la 5-6 ani am fost dată la balet. La început am fost entuziasmată dar, fiind anemică şi nerezistând la programul destul de dur, am renunţat după un timp relativ scurt la cariera de balerină! De fapt nici actriţă nu mi-am dorit să devin, ci stewardeză! Colecţionam vederi şi uitam de toate, privindu-le şi imaginându-mi ce frumos ar fi, dacă aş ajunge prin acele locuri! Nu cred că aş mai recunoaşte pe nimeni de la grădiniţă dacă ar trece pe lângă mine pe stradă şi tocmai de aceea, îi salut pe toţi colegii mei care eventual vizitează acest site şi se recunosc în această poză! Şi în special pe Filip cu care făceam un cuplu tare nostim. Fiind cei mai mici din grupă, rămâneam mereu în urma celorlalţi, ne ţineam de mână, împiedicându-ne unul de celălalt, în timp ce repetam la nesfârşit eu lui “Fălip” şi el mie “Beanca”! Mai îmi aduc aminte că atunci când au venit să ne facă nu ştiu ce vaccin (în orice caz unul foaaaarte dureros!), m-am ascuns în dulap şi a fost nevoie de ceva timp şi răbdare, să mă scoată de acolo! M-am înţeles bine cu aproape toţi colegii de clasă din şcoala generală. Mi-aş dori să-i revăd pe toţi dar, până va organiza careva ceva, mă mulţumesc cu poza asta. Cu câţiva dintre ei mă mai întâlnesc întâmplător, pe restul îi salut cu drag! Am învăţat să cânt la chitară din şcoala generală iar în liceu eram nelipsită pe scenă, la serbările de sfârşit de trimestru. Obişnuiam să ascult încontinuu discul lui Mircea Baniciu, (de care eram tare îndrăgostită!) până când descifram acordurile şi învăţam versurile, după care le cântam la serbări. Îmi plăcea muzica folk şi în repertoriul meu mai erau şi cântecele lui Mircea Vintila, Ştefan Hruşcă şi piese din Cenaclul Flacăra! Am regretat întotdeauna că nu am studiat pianul şi că nu am luat muzica în serios! Fiind un liceu economic, clasele erau formate aproape numai din fete. Până la treapta a doua am avut trei băieţi în clasă (la un moment dat s-a iscat chiar o bătaie între două colege, din cauza unuia dintre ei !!!) după care a mai ramas doar unul. Anii de liceu au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea şi îmi voi aduce mereu aminte, cu mare plăcere de colegi, profesori şi chiar şi de uniforma şi de matricola pe care, la vremea aceea însă le detestam! Una dintre colege, Niki Sima, mi-a devenit o bună prietenă şi chiar dacă ne vedem extrem de rar, îşi are locul ei special în inima mea! Pe o altă colegă, Lili Voitencu, am năşit-o şi împreună cu ele am fost la emisiunea "Buni prieteni" moderată de Mircea Badea (vezi secţiunea MEDIA) unde ne-am distrat excelent şi am şi câştigat o excursie în Grecia. Niki, din păcate nu a putut merge, fiind atunci pe cale să devină mămica Alexiei, una dintre cele mai fine şi dulci fetiţe pe care o ştiu. În schimb i-a cedat locul, celui care tocmai devenise soţul Lilianei, amândoi având parte datorită ei, de o mini-lună de miere! Frumos, nu ?! Intrarea în lumea modei i-o datorez fratelui meu Marian, care era student la seral si lucra ca manechin. Eram în ultimul an de liceu când, mergând să-l văd într-o prezentare de modă, am fost remarcată de una dintre creatoarele de modă de la CONFEX. M-a văzut, m-a plăcut şi m-a luat! Prima prezentare la care am participat s-a ţinut la Sibiu în cadrul celei mai mari manifestări de gen, cu participarea ţărilor membre C.A.E.R. Eram cea mai mică şi fără absolut nici un fel de experienţă de acolo şi tocmai de aceea nu am să-l uit niciodată pe binecunoscutul Costel, care m-a luat sub aripa lui protectoare şi care apoi, ani de zile, a avut grijă de părul meu. De câţiva ani încoace, Marian Ciucă este cel căruia i-am încredinţat podoaba mea capilară şi pe care îl apreciez sincer pentru talentul său şi mai ales pentru....coloana vertebrală de care a dat dovadă în timp!!!. Au urmat tot felul de prezentări de modă, primii creatori ale caror colecţii am prezentat fiind Radu Vişan şi Irina David. Irina mi-a devenit o bună prietenă şi în continuare îmbrac ţinute de la ea, ca de exemplu cea din scena cu şemineul, din videoclipul "Dor de Zbor". Spre lumea filmului am fost îndrumată de către mama mea, care, nefiind lăsată de părinţi să devină actriţă, a încercat să-şi împlinească visul prin mine. Aveam vreo 14 ani când m-a dus la prima probă de film. Nu mai îmi amintesc despre ce era vorba, cert e că am fost remarcată şi încurajată să merg în acea direcţie. Una dintre probele de care îmi aduc aminte, este cea pentru filmul Kira Kiralina şi nu mai ştiu decât că pozele astea le-am făcut pe undeva pe lângă Casa Radio! Proba care s-a finalizat şi cu prima mea colaborare cu o casă de filme a fost cea în urma căreia, în loc să joc într-un film, cum reieşea din anunţul din ziar (descoperit de mama, evident!) am ajuns să pozez pentru o campanie de promovare în străinătate a litoralului românesc. Primul film în care am jucat a fost “Al patrulea gard lângă debarcader” în regia Cristianei Nicolae. Eram în liceu când, în urma unui anunţ în ziar, mama (care a stat toată noaptea să-mi croiască şi să-mi coasă două rochiţe-ca să am de unde alege!!!) m-a luat de mână şi m-a dus la probe. Deşi m-au plăcut, nu am primit nici un rol! La scurt timp după aceea m-am întâlnit întâmplător cu secretara de platou, care mi-a spus să vin pe Ştrandul Studenţesc, măcar să văd cum e pe un platou de filmare. Bineînţeles că m-am dus şi bine am făcut pentru că regizoarea m-a văzut, şi-a reamintit de mine şi mi-a dat un rol, având libertatea de a improviza. Având un costum de baie minuscul şi de culoarea pielii, era cât pe ce să fiu scoasă din film din cauza “cuiva” care era însărcinat să supravegheze şi să aibă grijă să nu se strecoare vreo replică sau vreo scenă indecentă…. Din fericire mai aveam un costum la mine care nu creea astfel de probleme, având voie să filmez în continuare! Şi uite aşa am debutat eu în cinematografie! Într-unul din rolurile principale juca Ştefan Bănică jr., care tocmai intrase la facultate şi care era deja o mică vedetă. Entuziasmul lui şi atmosfera de la filmări m-au cucerit, hotărându-mă să renunţ la A.S.E. şi să-mi încerc norocul la I.A.T.C. Aşa că, după terminarea filmărilor, la recomandarea lui Ştefan, m-am pregătit cu actorul Petre Gheorghiu. Am ţinut totul în secret până cu doar câteva luni înainte de examenul de admitere. După primul eşec la examenul de admitere la I.A.T.C. , mă hotărâsem să renunţ la Actorie şi să dau la Turism, unde vroiam să încerc iniţial (crezând, în naivitatea mea, că aşa voi putea călători în toată lumea!). Am dat însă o probă, în urma căreia am primit un rol secundar în “Zâmbet de Soare”. Fiind un film muzical şi neştiindu-se dacă actorii care urmau sa fie aleşi, pot cânta, s-a înregistrat întâi muzica, urmând să se facă play-back. Cea care juca în rolul principal trecea printr-o perioadă proastă, nereuşind să se detaşeze de problemele ei personale şi să se concentreze pe ceea ce avea de făcut şi în mod special pe play-back. Se pare că între timp, regizoarea Elisabeta Bostan, mă remarcase cântând şi dansând pe margine de zor, astfel încât peste noapte, s-a hotărât să mă pună în rolul principal. Din acel moment am devenit dependentă de aparatul de filmat şi de atmosfera de pe platourile de filmare! Am prins din nou curaj şi am mai încercat o dată la teatru, după ce m-am pregătit cu actriţa Mihaela Juvara. Erau peste două sute de concurenţi pe patru locuri aşa că puteţi să vă imaginaţi ce bucurie a fost pe capul meu, când m-am văzut pe ultimul loc din cele patru! Eram încă pe platourile de filmare la “Zâmbet de Soare” când am primit un rol secundar în filmul "Duminică în familie", în regia lui Francisc Munteanu. Am jucat alături de Ioana Crăciunescu şi de George Mihăiţă, cu care filmasem şi la "Zâmbet de Soare". Pentru a rămâne în Bucureşti şi pentru a avea independenţă financiară am făcut facultatea la seral (până în 1990), lucrând ca manechin la CONFEX-APACA. Spre deosebire de astăzi, în toată ţara erau în jur de doar 30 de manechine. Neexistând agenţii de manechine şi cursuri de iniţiere, am învăţat singură să merg pe podium, să pozez şi să mă fardez, trăgând cu ochiul la colegele mele de prezentare. A fost o experienţă frumoasă, care mi-a prins bine, deşi am avut de tras, în facultate, nefiind o preocupare prea bine văzută de unii profesori şi chiar de către unii colegi. În prima prezentare de modă organizată dupa revoluţie, pe scena Teatrului Naţional. Câţiva ani mai târziu, în Germania fiind, am fost uimită să descopăr la cineva acasă, într-un ziar, o poză de-a mea din prezentarea respectivă, făcută probabil de un fotograf neamţ aflat la noi în ţară în acea perioadă Imediat după revoluţie, în urma cererilor făcute de telespectatori, de a schimba prezentatorii, am fost trimisă de actorul şi profesorul Florin Zamfirescu, împreună cu încă alţi câţiva studenţi, pentru probe la Televiziunea Română. La scurt timp după aceea, am fost chemată, într-o seară, să o înlocuiesc pe cea care prezenta programul pe TVR 2, care din nu ştiu ce motiv, nu putea veni. Şi am intrat în direct! Se pare că m-am descurcat foarte bine, pentru că nu după mult timp, am intrat să prezint sâmbătă după-amiaza, în direct, alături de Cristian Ţopescu, Liviu Tudor Samuilă şi Corina Voicu! După emisiunea de sâmbătă, am fost luată în diferite emisiuni de divertisment, dintre care, cele mai dragi îmi sunt cele realizate de Ovidiu Dumitru, în care am cântat şi am dansat alături de Răzvan Ionescu şi de Mitică Popescu. Îmi lipsesc tare mult şi îmi doresc din suflet să se revină la acest gen de divertisment care, sunt convinsă că ar avea succes! Nu-i aşa? Cel puţin aşa îmi spun oamenii de pe stradă, care mă opresc şi mă întreabă de ce nu se mai face aşa ceva?!? În urma unor promo-uri difuzate cu insistenţă, în care apărea o fată blondă care te chema să participi la concursul "Prinţesa Frumuseţii";, mama nu s-a lăsat până nu m-a convins să mă înscriu şi eu. Niciodată, până atunci nu participasem la vreun concurs asemănător, nici măcar la miss Boboc şi nu aş fi făcut-o nici atunci dacă mama nu ar fi insistat atât de aprig! În afară de ea, şi de o bună prietenă, Oana Manu, care mi-a dat materialul din care mi-am făcut rochia, nu a ştiut absolut nimeni! Se pare că mama a avut totuşi o intuiţie bună, pentru că am câştigat titlul, spre bucuria ei, uimirea mea şi surprinderea celor care au aflat că am participat la acel concurs! Nu am dormit toată noaptea de bucurie după care multe nopţi nu le-am mai dormit de supărare, datorită organizatorilor care abia după un an, după multe încercări, discuţii şi chiar ameninţări de dare în judecată, mi-au dat marele premiu (o Dacie 1300)! La fel am păţit şi cu cel de al doilea premiu, o excursie la Londra, unde am ajuns tot după un an! Un alt show de televiziune produs de Ovidiu Dumitru a fost "Trei din zece pentru un show", filmat pe litoral, pe care l-am prezentat împreună cu Răzvan Popa. La acel show au participat, printre alţii şi Liliana şi Manuela Fedorca. Am prezentat Cerbul de Aur în 1992 şi în 1994. Pentru prima ediţie m-au chemat la probe iar în 1994, tocmai venisem din Germania, în vizită, când mi s-a propus să prezint Festivalul. Am avut emoţii mari, am avut succes (chiar dacă am facut şi o gafă la deschidere, de-mi venea să intru în pământ de ruşine), am cunoscut personalităţi din lumea largă...pe scurt: a fost frumos! Mai puţin frumos a fost frigul îngrozitor pe care a trebuit să-l îndur la ediţia din 1992 când am purtat rochii de seară, create de Doina Levintza, dar care erau pe căt de frumoase pe atât de subiţri! Mi-aduc aminte că spre finalul unei seri, îngheţasem atât de tare încât, nu numai că devenisem albăstruie şi că aveam pielea zgribulită de sus şi până jos, dar pur şi simplu mi se încleştase maxilarul de frig şi nu mai puteam vorbi Am făcut câteva repetiţii prin culise şi nu ieşea decât o clănţăneală caraghioasă, pe care oricât încercam să o ascund, nu reuşeam! Aşa că am rugat să fiu înlocuită....Am avut noroc totuşi că nu m-am îmbolnăvit! Pe tot parcursul facultăţii, am jucat în filme de lung metraj, filme studenţeşti, am prezentat şi am jucat în emisiuni de televiziune, am prezentat modă şi am prezentat spectacole, eram îndrăgostită şi mă consideram foarte norocoasă! Împreună cu câţiva dintre foştii mei colegi de grupă, în prima zi de facultate şi la zece ani de la terminarea facultăţii, tot într-o într-o formulă incompletă, alături de Dragoş Ionescu, Cristina Buburuz, Constantin Florescu, Mihai Răducu, Cristina Stoica, Anca Dinu şi Silviu Geamănu. Cristi Iacob a plecat înainte de a face această poză iar Dan Zamfirescu şi Ionel Glonţ nu au fost deloc prezenţi la întâlnire. Tineri, frumoşi şi talentaţi dar din păcate, o generaţie sacrificată. Spre deosebire de liceu, anii de facultate au fost pentru mine, cu unele excepţii, plini de dezamăgiri şi frustrări, de la început şi până la sfârşit! Îmi propusesem chiar să repet anul doi, ca să scap de cea care ne era pe atunci profesoară, care pur şi simplu ne teroriza (pe mine în special, în perioada aceea ajungând să cântăresc 46 de kilograme!)! Dar a venit revoluţia şi spre uşurarea noastră şi în special a mea, a fost schimbată. Chiar şi aşa însă, am încheiat facultatea cu acelaşi gust amar cu care o începusem…. Poate voi povesti altădată, de ce…..Cert este că, de acolo mi se trage faptul că m-am îndepărtat de teatru….dar, cine ştie, poate cândva, cumva voi redescoperi bucuria de a juca pe scena unui teatru ?!?!!!….În orice caz, pot spune că am făcut două facultăţi: am intrat la I.A.T.C şi am terminat la A.T.F.!!!( care a devenit mai apoi U.A.T.C. şi care acum se numeşte U.N.A.T.C. !!!!) 1992 a fost un an foarte bogat în evenimente: am terminat facultatea (cu "Romeo şi Julieta"; - la clasa Olga Tudorache), am prezentat Cerbul de Aur, m-am căsătorit, am plecat în luna de miere după care m-am întors în ţară pentru un film în care primisem rolul principal, la care însă a trebuit să renunţ din cauza unei erupţii apărute pe faţă, în urma unui tratament cosmetic! Şi am plecat din ţară, spre nedumerirea celor care nu înţelegeau cum pot pleca tocmai când eram pe val. Dar ce să-i faci...M-a orbit dragostea!...Mi-a revenit vederea dar ceva mai târziu....