Articol publicat in "Vedete" - Aug. 1999 - Am divorţat şi mă sperie o nouă legătură interviu de Silvia Stănilă Imaginea Biancăi Brad este asociată în mintea noastră cu săpunul Lux. Istoria acestei reclame începe undeva prin anii '30 şi, de-a lungul timpului, acestui săpun i-au promovat imaginea staruri ca Brigitte Bardot sau Nastasia Kinski. Aventura cinematografică a Biancăi a început cu "Al patrulea gard lângă debarcader", când, liceeană fiind, a mers împinsă de curiozitate la locul de filmare. A văzut-o regizoarea Cristaina Nicolae şi aşa a început totul. Dar rolul care a consacrat-o a fost cel din filmul muzical "Zâmbet de soare", al Elisabetei Bostan. Între timp lucra ca manechin la APACA. Şi asta pentru că "dacă studiezi teatrul, nu trebuie să vezi în faţa ochilor numai Caragiale şi Shakespeare". Au urmat colaborări cu televiziunea naţională şi un mariaj învăluit în mister. Acesta este probabil motivul pentru care, atât mariajul, cât şi colaborarea cu televiziunea au starnit multe comentarii la adresa Biancăi. Mi-am propus să discutăm pe aceasta temă, într-un prim interviu în care Bianca Brad acceptă să vorbească despre viaţa ei intimă: VDT: Când a început colaborarea cu televiziunea? Imediat după Revoluţie, în '90. Eram studentă în anul II când m-am prezentat la un concurs pentru un post de crainic. Au fost preferaţi studenţii de la actorie pentru lejeritatea şi dezinvoltura lor în faţa camerei de filmat. Prima mea apariţie pe micul ecran a fost pe programul doi al televiziunii române. După care am trecut sâmbătă la o emisiune în direct alături de Cristian Ţopescu. Au urmat emisiuni de divertisment, în care i-am avut ca parteneri pe Ion Lucian, Razvan Ionescu şi Mitică Popescu. VDT: Ce a însemnat pentru tine actorul Ion Lucian? Se spune că a fost o relaţie mai specială între voi. Sunt simple speculaţii. Între noi a fost o relaţie pur profesională pe durata celor câteva emisiuni făcute împreună. Întrebarea ta nu mă miră pentru că s-au vehiculat foarte multe lucruri pe seama mea. Vreau să punctez încă o dată că tot ce am reuşit pe plan profesional am realizat singură, fără să fiu amanta nimănui. Mă pot uita cu mândrie în oglindă, fără să mă ruşinez pentru nimic. Nu sunt datoare nimănui! Sunt conştientă că dacă aş fi acceptat compromisuri, aş fi putut urca chiar mai sus. VDT: Ţi s-au făcut propuneri indecente? Nu numai în România! Ele nu au lipsit nici în Germania. Faţă de toţi am luat aceeaşi atitudine: delimitez cu francheţe graniţa dintre noi. Sunt conştientă că, profesional, dacă nu cedezi, pierzi. Dar îmi asum riscul. Dacă aş avea norocul să întâlnesc un producător care să mă atragă, să-mi facă plăcere să lucrez cu el, atunci ar fi altceva. Dar nu mă arunc cu capul înainte într-o relatie. Prefer calitatea cantităţii. Bărbaţii sunt vânători prin natura lor şi de multe ori nu trebuie să le-o iei în nume de rău dacă încearcă... VDT: Ai fost căsătorită cu un neamţ. Cum l-ai cunoscut pe soţul tau? În '91, Andre era student la stomatologie în România şi ne-am cunoscut la o petrecere studenţească. Era în ţară de 7 ani şi vorbea atât de bine româneşte, încât nici nu mi-am dat seama că era străin, cu atât mai puţin neamţ, pentru că el este brunet şi are ochi caprui. Este un tip înalt, bine facut. Spun asta pentru că foarte multe cunoştinte, în momentul în care au aflat că mă mărit cu un neamţ, s-au grăbit să şi-l închipuie ca fiind de vârsta a doua, scund, gras dar plin de bani. Asta s-a întâmplat pentru că nu am făcut niciodată public mariajul meu. Este prima oară când accept să vorbesc într-un interviu despre viaţa mea intimă. VDT: Cu ce te-a cucerit Andre? M-a "asediat" un an de zile, am fost prieteni încă un an, ne-am căsătorit şi am plecat în Germania. M-a câştigat cu umorul lui, a ştiut să prindă atât de bine expresiile noastre populare, încât cu greu îţi dădeai seama că nu-i român. Pe de altă parte, a avut foarte multă rabdare cu mine. A fost o insistenţă plăcută. Pentru ca urăsc bărbaţii care insistă şi devin agresivi, agasanţi. VDT: Îţi place un anumit gen de bărbat? Prefer bărbatul puternic, dar rafinat, cu simţul umorului şi, neapărat, tandru. Îmi place să ştie să zâmbească şi să emane optimism prin toţi porii. Un bărbat trebuie să aibă încredere în măsura celei pe care i-o acord eu. Într-o relaţie, după dragoste trebuie să existe respect şi comunicare. Lipsa comunicării a dus la destrămarea căsniciei cu Andre. Şi diferenţa de cultură şi mentalitate şi-a spus cuvântul între noi. Caut un om cu care să pot discuta, un om generos. Nu caut un Adonis. Asta nu înseamnă că aş putea să stau lângă un bărbat puţin mai frumos ca Dracul, dar cu suflet de aur. Nu cred în sintagma asta. Sufletul se hrăneşte şi cu ce-i arată ochiul. VDT: Trebuie să te atragă din punct de vedere sexual ca să-l accepţi ca partener? Bineînţeles că este un aspect important. Pentru că, oricât de bine te înţelegi pe plan spiritual, dacă cealaltă parte nu funcţionează, starea de frustrare este fatală pentru armonia unui cuplu. Trebuie să fii pe aceeaşi lungime de undă cu partenerul. Pe de altă parte, nu cred că o relaţie care se bazează numai pe sex are şanse de reuşită! VDT: Ce ai făcut în Germania? Am mers în Germania după ce ne-am întors din călătoria de nuntă, din Hong Kong şi Thailanda. La întoarcere, am făcut un curs intensiv de germană la Goethe Institut. Am urât limba germană la început. Nu înţelegeam nimic. Mă simţeam stingheră, privată de informaţie. Eram izolată, nu puteam să comunic. Ca actrită, mă simţeam terminată. Dar, după un an de zile, am reuşit să stăpânesc germana, scris şi vorbit şi am obţinut primul rol într-un serial - rolul unei prinţese. A fost o coincidenţă frumoasă pentru că primul meu rol în România a fost tot al unei prinţese. A urmat un alt film unde jucam în rolul unei stewardese - pasiunea mea din copilărie. Au fost filmări în toată lumea. Am călătorit foarte mult. În paralel, mi-am continuat şi activitatea ca fotomodel. În '95 am înregistrat chiar şi un CD cu muzică disco în Germania. Am plecat 4 luni la New York, unde am urmat cursuri de actorie la una dintre cele mai renumite şcoli. New York-ul m-a fascinat. Acolo trăieşti 24 de ore din 24. VDT: Teatrul nu te-a atras? Eu fiind mereu plecată, mereu pe drumuri, nu aş fi putut s-o fac. Şi mă sperie un pic şi gândul de a fi legată de un loc anume. Îmi place să simt libertatea. Dar motivul adevărat pentru care nu am făcut teatrul este altul....destul de dureros şi care se trage din facultate... VDT: Are legătură cu statornicia? Statornicia şi libertatea sunt doua lucruri diferite pentru mine. Pe cât simt nevoia de independenţă, pe atât sunt de statornică, sentimental vorbind, de altruistă şi fidelă într-o relaţie. Dar trebuie să am spaţiu. Andre a înţeles asta pentru că am fost plecată foarte mult şi foarte des de acasă. Asta a constituit o mare bilă albă pentru el. Într-o astfel de căsătorie, condiţia de bază este încrederea. VDT: Se spune că ochii care nu se văd se uită... Ca dovadă, nici această căsătorie nu a ţinut. Ne-am distanţat unul de celalalt. A reînceput să devină neamţ - foarte organizat şi foarte strict. Nu şi-a pierdut umorul, dar a intervenit o răceală tipică lor, pe care o pierduse, sau poate doar şi-o şlefuise în România. Iar eu, oricât am încercat să-mi fac prieteni acolo, nu am reuşit să-mi găsesc nici unul de suflet. În cele din urmă, am început să mă simt foarte singură, deşi eram înconjurată de oameni. Aşa am ajuns la concluzia că e mai bine să ne despărţim pentru o perioadă, să vadă fiecare pe ce drum să o ia. Ne-am despărtit prieteni. VDT: Te-a afectat aceasta despărţire? Pentru mine a fost o ruptură foarte dureroasă - 1998 a fost un an negru care sper să nu se mai repete. M-am întors în ţară şi a trebuit să o iau de la capat. Să lupt cu mentalitatea de la noi, cu condiţia de aici, cu mizeria, cu lipsa de bun simţ, cu mitocănia. VDT: Îl mai iubeşti? Nu mai are nici o importanţă. Dacă ceva nu funcţionează cu nici un chip, o rupi şi porneşti de la capăt. Între timp, am avut o altă relaţie care nu a funcţionat poate pentru că am început-o prea curând. Nu a fost o persoană publică, dar era un om deosebit. Un refugiu a fost munca. Am început să scriu, mai ales despre machiaj. Am scos chiar şi o casetă pe această temă, care s-a bucurat de un real succes. E o casetă cu trucuri care te învaţă să-ţi pui trăsăturile în valoare şi să-ţi ascunzi defectele. Trucuri care sunt independente de modă. A fost o nouă provocare pentru mine. Nu puteam să stau într-un colţ şi să aştept să înceapă producţia de filme româneşti sau să joc într-o "şuşă" prin ţară, numai de dragul de a rămâne actriţă! VDT: Pui cariera mai presus de toate. Nu-ţi lipseşte căldura unei relaţii? Ba da! O relaţie, un cămin au caldura lor. Mai mult, căsnicia îţi oferă siguranţă, stabilitate, un punct de plecare. Dar mă sperie o noua legătură. Eşecul suferit e încă proaspăt în memorie. Dar am două prietene care m-au scuturat bine, reuşind să mă smulgă din "butoiul" de melancolie în care căzusem. VDT: Ţi-e teamă s-o iei de la capăt? Am făcut-o deja în momentul în care am plecat de lângă Andre. Am tras linie şi am spus ca e mai bine aşa, pentru ca, în general, bărbaţii nu au curajul să facă acest lucru. Asta nu înseamnă că nu m-am speriat în momentul în care m-am văzut singură. Am fost debusolată, nu mai ştiam ce vroiam. Am suferit enorm în urma celor două eşecuri, dar am şi învăţat foarte mult. A urmat o perioadă în care s-au reaşezat valorile. La 24 de ani nu eşti tocmai copt pentru o casnicie. Dacă ar fi să o iau de la capat, aă evita să mai fac acest pas. VDT: S-a scris că tu ai fost una dintre iubitele lui Andrei Zaharescu... Am aflat şi eu cu stupoare... din presă. Nu ştiu dacă el s-a lăudat cu aşa ceva sau dacă i s-au pus în seamă aceste afirmaţii total neadevărate. Prefer să înclin spre a doua variantă, pentru că nici măcar nu îl cunosc foarte bine pe acest om. Sunt conştientă că este unul din riscurile popularitaţii, dar mă deranjează că oamenii citesc şi cred astfel de aberaţii, catalogându-te înainte de-a te cunoaşte. VDT: Te deranjează comentariile care se fac la adresa ta? Timpul m-a învăţat să devin mai opacă la ceea ce se spune pe seama mea. Desigur, mă deranjează mitocania unora, dar sunt şi situaţii în care popularitatea îmi deschide multe uşi. Este plăcut să fii oprită pe stradă pentru a da autografe, pentru a fi admirată, şi să ţi se facă complimente. VDT: Ce te-a determinat să-ţi schimbi look-ul? Toate schimbarile din viaţa mea. Vroiam să încep ceva nou, să fiu alta. Toată lumea era obişnuită cu o Bianca Brad blondă şi cu părul lung. Am vrut s-o iau de la capat.